Test drive Mazda 2 G90 Takumi

În haina Alb Ceramic și cu bocanci negri, Mazda 2 nu pare a fi în apele ei, la prima vedere.  De ce nu Soul Red, culoarea care încălzește atmosfera pe oriunde trece vreuna dintre noile Mazda? Am găsit răspunsul după test-drive, și anume: Mazda 2 e și pentru băieți. Ba poate chiar în special pentru băieți. Însă doar pentru cei care nu s-ar speria că le scade bărbăția conducând o mașină mică. Și care sunt suficient de antrenați să aprecieze o dinamică rafinată până în cel mai mic detaliu, concepută pentru a te bucura la volan, fără să îți asumi un mini hot hatch. Iar jantele negre, în contrast cu vopseaua deschisă au rolul de a-i proteja și pe cei mai afectați de prejudecățile maselor, dacă nervurile pronunțate, “botul” lung, privirea cam încruntată și profilul care stă să sară nu erau suficiente.

Ce-i drept, din cauza fițosului coleg de clasa B, crossover-ul CX-3 cu care împarte platforma, Mazda 2 avea totuși nevoie de încă un talent pentru a-și găsi clienți. Acesta este prețul, mai exact raportul preț-calitate, aici mai avantajos, fiindcă Mazda 2 nu are tendința fratelui crossover de a te șantaja emoțional.

Prezentat în 2014, Mazda 2 evoluează în versiunea 2018. Designul Kodo, care exprimă dinamică prin nervurile musculoase și echilibrul neobișnuit pentru segmentul B, datorită capotei lungi și ampatamentului generos, nu s-a schimbat semnificativ. Noutățile sunt de substanță și privesc gama de motorizări Euro 6D Temp care a renunțat la diesel, versiunile de echipare și dotările. Propulsorul pe benzină de 1,5 litri este disponibil în trei variante de putere, cu 75, 90 sau 115 cai. Motorizarea de vârf are transmisie manuală în șase trepte, una în plus față de celelalte. Motorizarea intermediară de 90 cp este singura care oferă alternativa unei automate cu șase rapoarte.

În funcție de echipare, Mazda 2 propune echipamente și tehnologie de referință pentru segmentul B, dintre care: faruri și proiectoare de ceață cu LED, sistem de avertizare la depășirea benzii de rulare, monitorizarea unghiului mort, asistent de frânare inteligent pentru oraș, sistem de alertă pentru atenția șoferului, head-up display color. Toate modelele dispun de inovatorul G-Vectoring Control, cireașa de pe tortul Jinba Ittai, calea Mazda de a oferi o “cumuniune unică om-mașină”, departe de a fi doar un instrument de marketing.

Într-adevăr, Mazda 2 nu este doar tipica mașină japoneză de oraș, practică și agilă. Dincolo de manevrabilitatea și de ușurința în conducere în trafic sau în parcări aglomerate, are și calități excepționale pentru cei care știu să aprecieze condusul sportiv. Tehnologia Skyactiv cu G-Vectoring fac minuni în viraje, oferind nu doar siguranță ci și o anume plăcere de a conduce, necunoscută oricărui model rival fără stagiu de pregătire în vreun departament motorsport. Adică doar ceea ce răspunde la numele mini hot hatch oferă senzații comparabile, de precizie și echilibru în reacții, însă la un nivel de confort dinamic cu siguranță inferior. Subvirarea și ruliul, minime, se pot ține ușor sub control de către oricine.

Planșa de bord, aceeași folosită de CX-3, include instrumentele comune cu CX-3 și compacta 3, un mix eficient și simplu de analog și digital. Volanul multifuncțional și instrumentele salvează atmosfera, un pic prea sobră, a designului interior, însă asemenea celorlalte modele ale actualei game Mazda, mezinul știe să compenseze la alte capitole. Ergonomia nu lasă loc de critici, cu scaune confortabile și foarte bine profilate pentru o mașină fără pretenții sportive.

Materialele și finisajele sunt de bună calitate, chiar dacă nu se dau în vânt după decorațiuni sau alte efecte menite a încălzi atmosfera interiorului, destul de închisă. Însă centrul de comandă multimedia, dintre scaune, dublează capacitatea de operare touchscreen: un detaliu practic, de clasă superioară.

Habitaclul este suficient de confortabil pentru patru persoane înalte peste medie, fără să exceleze ca spațiu și fără să se lase depunctat în vreo direcție. Portbagajul, cu o capacitate sub media clasei B, are o margine cam înaltă, iar haionul înclinat nu facilitează folosirea valizelor medii, recomandându-se mai degrabă a se jongla cu bagaje mici.

Precum majoritatea mașinilor tradiționale din segmentul B, zgomotul de rulare crește treptat dar intens peste 120 km/h. Noroc că, în mod surprinzător, motorul aspirat de 1,5 litri reușește să surprindă plăcut, pentru o transmisie cu doar cinci trepte și nu ridică prea mult glasul la viteză legală pe autostradă, deși în traficul urban nu se manifestă deloc discret. De apreciat însă comportamentul pe drumuri proaste, unde suspensiile își fac treaba cu generozitate și în liniște.

Place voioșia motorului, care cooperează excelent cu transmisia, oferind un demaraj foarte obraznic și destul cuplu pentru o rulare fluentă, fără să îți pretindă o relație serioasă cu schimbătorul de viteze. Însă dacă ținuta de drum merită superlative iar prestația celor 90 de cai ai versiunii intermediare este cât se poate de decentă, consumul poate fi caracterizat ca ireal de mic pentru o mașină pe benzină de 1,5 litri, lungă de patru metri si cu masa de peste 1100 kg. Nu poți depăși cu mult 9 litri la sută în oraș, nici în cel mai nefiresc trafic bucureștean din decembrie. Iar extraurban, consumul poate atinge cotele declarate de Mazda, excelente pentru un 1,5 litri aspirat atât de vioi.

În concluzie, pentru cine nu suferă de “crossoverită”, Mazda 2 poate fi o alegere inspirată, care ignoră downsizing-ul cu succes, consumă foarte puțin și oferă satisfacții deloc superficiale. Iar cu jantele cele negre are și o postură șmecheră… precum bichonul care avertizează  dulăul , incitat de afișul Câine Rău: “eu sunt rău, că nu pap tot!”